Mara Nicoara
1948 - 2021

Lanţurile

De ce, de secole, copiii florilor albe
fac tot flori albe,
Lupii fac tot lupi în păduri,
Băloasele vaci fată tot băloase vaci,
Iar pasărea galbenă de acum cinci mii de ani
Cîntă în dimineaţa asta pe geamul meu?
Dar eu, eu care cu cei doi lei
necesari pentru a supravieţui,
Cumpăr un trandafir,
Eu, cu infernul albastru din mine,
Eu, cu mintea ca o
diabolică maşină, ca o maimuţă roşie,
Biciuind un cal alb pe care îl călăreşte
Şi care este inima mea,
Eu care văd în mai multe părţi deodată,
Şi uneori cred că sînt raiuri minunate
în camerele casei mele,
Eu, mai mult pasăre decît înger,
Eu, ce lanţ de viaţă ciudată continui,
Cine şi-a vărsat în mine infernul albastru,
raiurile dulci?

Copyright - 2012 Mara Nicoară. Toate drepturile rezervate.