Aspiratorul mării
Eşti indignat că nu plîng la moartea
melancolicului fir de crin,
Dar la moartea mea, zilnică, în zeci de
bătălii, cine plînge?
Trebuie să ne bucurăm de tompetele
zgomotoase ale grîului, de oraşele albe,
de copii, de viaţă
Pînă cînd aspiratorul mării nu ne strînge,
Nu ne ridică în praful de aur al norilor,
Nu ne plouă în ulcioarele din pămînt.
Să ne bucurăm că ninge iarna peste flori,
ceasornice, femei,
Să ne bucurăm că sîntem nişte tineri zei.